joi, 13 noiembrie 2008

O noapte melancolica...

Timpul trece si prezentul devine trecut si viitorul devine prezent. In seara asta de 12-13 noiembrie iar sunt melancolic, incerc sa inteleg unele persoane cum gandesc, incerc sa gasesc raspunsurile la intrebarile care ma obsedeaza ca un cosmar...si nimic. Mi-am propus sa vorbesc cu tine, pentru ca stiu ca tu imi esti devotat non stop, zi si noapte, 24 din 24. Afara este o ceata deasa...ceea ce accentueaza sentimentul de tristete si singuratate. Ravasit de ganduri si sentimente incerc sa imi pun gandurile la punct, inainte de a pasi in alta lume, in alta dimensiune, in alta viata(una virtuala, unde totul e posibil si frumos), inainte de a ma duce la culcare. Stiu ca numai un nebun ar scrie pe blog la ora asta, e ora 1:00, dar ce mai conteaza, pentru mine sunt sufiecente 5-6 ore de somn din 24 cat are o zi.
Multa lume imi zice sa fiu eu insumi, dar in ziua de azi nu mai poti fi tu insuti. Pentru ca dak eu, as fi eu insumi...nu m-as mai ascunde dupa masca asta "de protectie". Eii bine sunt o fire care ar fi in stare sa iubeasca orice, atata timp cat stiu ca si eu sunt iubit de acea persoana. Dar din cauza vremurilor de astazi in cine mai poti avea incredere? in nimeni...nici macar in mine insumi, dar nevoia de comunicare ma face sa apelez la eul din mine, la tine, la persoana iubita si la cei mai apropiati prieteni. Cei mai apropiati prieteni...au cate putin din tine, sunt o mica oglinda, un ciob de oglinda, o parte dintr-o oglinda...iar eu ca sa fiu perfect am nevoie de toate partile pentru a forma intregul(perfectiunea). Eul din mine, poate ca e cel mai capabil sa ma inteleaga, dar sunt momente cand se contrazice cu mine si atunci prefer sa apelez la persoana iubita. Cine e persoana iubita in momentul de fata, vam mai vorbit, este fata aceea de 15 ani, ajung sa cred ca ma pot completa cu ea....si pot forma un intreg, ajung sa cred ca ii pot darui jumatate din oglinda mea, dar oare nu e prea devreme? daca iar sunt ranit? daca se va intampla aceasi poveste ca cu fosta...nu cred, pentru ca intre ele este o diferenta de la cer la pamant. Cea de 15 ani este rupta din ceruri, este un ingeras, care incet incet incepe sa ma inteleaga si incepe sa ma completeze, asta e parerea mea, a ta nu stiu care este, dar sunt sigur ca e identica cu a mea. Fosta prietena, apartine de trecut si nu vreau sa mai umblu in trecut, desi sunt constient ca trecutul reprezinta o baza de plecare, iar apogeul il atingi cand ajungi in varf, adica atunci cand mai ai putine clipe de viata si mori, exact ultimile 10 min din viata, in momentul acela si mai ales in momentul in care iti dai si ultima suflare iti trec prin minte tot felul de ganduri, tot felul de imagini placute din viata ta, dar in acelasi timp si dezamagirile din viata...este un scurt filmulet ce dureaza doar 30 de secunde...apoi...dupa ce ai vazut si filumeltul atingi apogeul...ajungi in varf, ajungi in ceruri. Stiu ca nu iti place sa iti vorbesc despre moarte, dar face parte din ciclul vietii, asa ca ma intorc la prezent. Cu toate ca sunt de 2 saptamani cu fata de 15 ani, simt si cred ca nu se va opri aici si ca va fi vorba de ani, ce ma face sa fiu asa optimist? nu stiu, poate sentimentele mele pentru ea, poate sentimentele ei pentru mine care le simt mereu cand sunt langa ea, poate naivitatea din mine, nu stiu....e greu de spus ce ma face sa cred ca va fi o relatie de lunga durata, o simt si asa va fi. E frumos sa visezi, dar nu e frumos sa visezi singur, asa ca te rog viseaza alaturi de mine, ca intre noi doi totul sa fie bine si iti spun ca va fi bine, pentru ca asa vreau eu, daca tu vei fi cea care va zice STOP, gata se termina totul aici, atunci voi incerca sa dispar din viata ta foarte repede, pentru a iti fi mai usor sa ma uiti; dar inca nu a venit momentul asta, sa fim optimisti si sa recunoastem ne iubim destul de mult si nu se va intampla asta prea curand, sau poate cine stie chiar deloc.
Mainile reci tasteaza incontinuare in intunericul noptii pe tastatura luminata doar de monitorul din fata mea, care ma ajuta sa tin ochii deschisi. Dar pentru ca maine trebuie sa ma duc la scoala si nu pot sta pana la ora 4 noapte sa vorbesc cu tine, aleg sa incheii aceasta mica conversatie cu tine si sa iti multumesc ca si de data asta mi-ai fost alaturi si mai ascultat.

duminică, 9 noiembrie 2008

Amintiri, trairi si ganduri....

Iata-ma si in ziua de 9 noiembrie 2008....e aproape ora 2 si eu ca de obicei nu am somn si mi-am propus sa vorbesc cu tine, in timp ce in urechi imi canta o melodie a formatiei Within Temptation-"What have you done". Sar traduce: "ce ai facut"....ce sa fac, nimic neobisnuit...mi-am trait viata asa cum am crezut si asa cum am simtit. Au fost momente in viata mea, cand pentru binele altora sau pentru binele meu am tacut si am inghitit in sec, doar ca sa fie BINE. De unde atata bine, orice ai face si orice ai zice, tot gresesti cu ceva. De multe ori am zis ca ar trebui sa ma clonez, ca sa pot multumi pe toata lumea, sa fiu pe placul tuturor, dar din pacate, daca m-as clona acum la varsta mea.....nu ar mai avea nici un sens pentru ca, clonele mele nu ar fi de aceeasi varsta cu mine. Asa ca merg inainte cu mine insumi alaturi, spre viitorul ce trebuie confruntat cu toate armele mele care le am si pe care le voi dobandi si cu trecerea timpului. Nu am de unde sa stiu ce va fi peste 1 an sau peste 50 de ani, asa cum nu stiu ce se va intampla cu mine peste un minut sau peste o ora, dupa ce voi termina de scris aici, nimeni nu stie. Este vorba de destinul fiecaruia; se spune ca atunci cand ne nastem, avem atarnat de gat destinul nostru. Destinul meu nu stiu care este, poate ca voi fi un simplu om, un muritor ce va trece pe acest pamant fara nici o importanta, sau poate ca voi face ceva ce ma va face sa intru in cartile de istorie sau cine stie ce altceva. Singurul care stie aceste lucruri este Dumnezeu si trebuie sa recunoastem ca nici unu din noi toti nu stie exact ce ni se va intampla. Cred in carti, in cafea, in vise....mai ales in vise deoarece cred ca visele sunt date de Dumnezeu pentru a afla ceva, pentru a ne preveni, pentru a sti.
Pentru ca am pomenit de mine insumi mai sus, am sa vorbesc si de mine insumi. Eu sunt eu asa cum tu esti tu, ceea ce ne deosebeste pe noi este personalitatea, pentru ca si tu ai un corp si tu ai un creier. Cine ma intelege mai bine inafara de tine, este EU. Cand tu nu poti sa imi fi alaturi, in mintea mea se afla un permanent dialog intre mine si mine. Fiecare din mine incercand sa zica cum este mai bine de procedat. Am facut in viata mea de 17 ani aproape 18 si alegeri gresite dar si alegeri bune, nu ma pot plange, le-am facut eu pentru mine, nu altii.
De multe ori mi se mai intampla sa ma trezesc singur pe strada....cu 3 de eu: eu persoana fizica, eu umbra si eu gandu. Eu persoana fizica ma ajuta doar sa adapostesc ce am mai de pret sufletu si gandu. Eu umbra, este un tovaras nedespartit, care ma urmeaza peste tot, as putea sai multumesc pentru asta, chiar daca uneori m-am speriat chiar si de el. Iar eu gandu este cel mai important, pentru ca fara el, nu as putea lua decizii importante in viata.
"CE AM FACUT" as putea zice ca am facut totul ca sa fie bine, atat pentru mine cat si pentru alti, ca nu sa vazut, sau ca persoanele respective nu au observat ca eu incercam doar sa-i ajut si ca nu le doream raul, asta este o alta poveste; ma pot lauda si ca nu am facut nimic.
Ce am patit eu, am patit multe(am fost: scuipat, batut, aratat cu degetu, mintit, suparat, enervat si cel mai rau batjocorit), nu pot zice ca si eu m-am lasat mai prejos, chiar daca nu imi sta in fire sa fac aceleasi lucruri, dar pot zice ca si eu la randu meu am facut ce mi sa facut. Am un semn pe fata, de la o bataie cu unul din cei mai buni prieteni si am sa port semnu ala toata viata mea si mereu imi voi aminti si voi zice: "Asta este de la Sorin". L-am iertat, am ramas prieteni incontinuare, ce puteam sa fac, sa nu mai vorbesc cu el?, nu este cea mai mare prostie pe care o puteam face. A gresit atat el cat si eu. Am fost si mintit si vorbit pe la spate, de foarte multe persoane;de toate am avut; dar am invatat un lucru, ca atat timp cat le dai satisfactie celor care iti fac lucruri rele, cu atata insista mai mult si te enerveza mai mult si incearca sa iti faca mai rau.
Nu sunt eu cine stie ce intelept, sau cine stie ce filozof, sau orice altceva....sunt un singur om care isi asterne gandurile pe o pagina web in speranta ca va afla o data si o data raspunsurile la intrebarile sale. Desi stiu ca singurele persoane care ma pot ajuta cu niste raspunsuri sau ma pot intelege sunt cei mai buni prieteni ai mei, cei care intradevar ma stiu pe de rost, care imi stiu defectele si calitatile si cu toate astea tot ma plac asa cum sunt si ma accepta. Cum am mai zis, capricorni au putinii prieteni buni, pe care se pot baza si se pot deschide in totalitate cu sufletul.
Multi oameni se folosesc de mine, dar nu imi pasa, imi place sa ajut, imi place sa fac bine unui om si nu ma va schimba decat moartea, daca va putea si ea.
Sa vorbesc si putin despre prezent. Cum am mai zis si in publicatia anterioara; da, am ales din toata lista mea de fete...o fata de 15 ani, multi oameni ma condamna pentru alegerea facuta, dar eu cred ca sunt invidiosi. Sa va vorbesc de fata de 15 ani, al carui nume inca vreau sa ramana secret; Atat cat am reusit sa o cunosc, tot ce pot spune despre ea, este ca e o fata de nota 10, ma iubeste, chiar daca avem putin timp impreuna, dar simt asta. Uneori se infurie din nimicuri, dar are timp sa invete sa se stapaneasca, sa incerce sa nu isi arate suferinta pe fata, oricat de grea ar fi ea. Este bruneta, are ochii caprui, arata destul de bine(nu ma pot plange de chestia asta), este desteapta, are simtu umorului, este deschisa sa vorbesca despre orice subiect si pana acuma ma acceptat asa cum sunt eu.
Nu imi este frica ca cineva va putea citi tot ce scriu pe blog si ca ar putea folosi tot ce scriu impotirva mea, pentru ca stiu ca tu orice ar fi imi vei fi alaturi si ma vei asculta mereu. Atat tie cat si celorlalti prieteni apropiati mie, cu care vorbesc destul de multe; si pe viitor poate cine stie chiar si tu(fata de 15 ani); va multumesc ca ma acceptati asa cum sunt si pentru ceea ce sunt.
Acum este ora 3 noaptea si ma apropii de final, ma dor deaja urechile la cat am ascultat melodia celor de la Within Temptation si stiu ca dupa ce voi termina de scris si ultimu cuvant nu imi va veni somnu, dar ma bucur ca maine(adica azi) este Duminica. Ce sa mai zic, esti mereu langa mine si ma asculti, cu toate ca mainile imi sunt reci pe tastatura si abia mai butonez literele corect, dar iti multumesc ca iar ai avut rabdare cu mine si mai ascultat si m-am descarcat cu tot ce am avut pe suflet... Tu sti bine ca ceea ce am vorbit acum cu tine nu este nici macar 5% din sufletul meu asternut pe pagina...dar sunt ganduri, idei, remuscari, sentimente, bucurii, impliniri cat si dezamgiri...

duminică, 2 noiembrie 2008

Marturisire...

Sunt putin suparat in seara asta si mi-am propus sa vb cu tine, pentru ca poate tu ma vei intelege cel mai bine dintre toti. O sa incep cu inceputu: pe data de 11 septembrie totul sa sfarsit intre noi doi; iar tu cu toate ca nu ti-am gresit cu nimica mi-ai dat cu picioru...chiar in ziua in care venisem acasa din Italia. A urmat o perioada foarte grea, pana mi-am revenit, apoi..cand imi revenisem si eram iar plin de viata...si doritor sa incerc noi experiente si noi sentimente, am primit iar o lovitura sub centura. Dumnezeu mi-a luat unu dintre prietenii cu care ma intelegeam destul de bine, aceasta este Simona Lacramioara(R.I.P)... Au venit zile destul de grele, atat pentru mine, cat si pentru ceilalti prieteni ai ei si familiei si tot ce mereu spuneam era: "Nu se poate asa ceva", " Nu se poate sa i se intample ei asa ceva". Au fost multe intrebari de genu: "De ce...?". Nimeni nu a putut sa ne dea un raspuns clar si exact, ne amageam singuri, dar tot greu ne era. Au fost momente cand imi doream sa fiu langa ea acolo sus, doar ca sa scap de viata asta de cacat, in care ne aflam cu toti, dar am revenit cu picioarele pe pamant. Cu trecerea timpului ne-am obisnuit cu ideea, dar tot greu ne este fara tine, iar tu vei trai mereu in amintirea noastra.
Acum in momentu de fata pot spune ca mi-am mai revenit, dar tot greu imi este si in sufletu meu este un zbucium total, dar cine sa ma mai inteleaga decat tu.
Din toata lista de fete pe care eu am pus ochi si ele m-au placut pe mine, am ales o fata de 15 ani, nu pot zice ca tin la ea 100% si ca o iubesc nebuneste, m-am fript o data si nu vreau sa o mai patesc inca o data, dar imi este draga...si cu toate ca ma pus lumea la zid ca am facut alegerea nepotrivita si ca daca nu tin la ea 100% nu trebuia sa ma complic...ca intre mine si ea va fi doar o aventura, eu personal nu sunt de acord. Am suferit destul de mult si sper si imi doresc ca alegerea pe care am facut-o sa fie corecta si imi doresc ca fata pe care am ales-o sa ma inteleaga si sa ma accepte asa cum sunt(uneori fara chef de viata, alteori prea ocupat sa mai bag pe cineva in seama, alteori plictisit...etc).
Sunt in zodia capricornului si intradevar stau cam prost la capitolul prieteni, dar asta este...viata merge inainte cu bune si cu rele...nu este vina mea ca m-am nascut asa. Cine ma iubeste si cine tine la mine cu adevarat....ma va accepta asa cum sunt cu bune si cu rele.
Iti multumesc tie ca ai stat si mai ascultat si ca mai mai linistit cat ai putut si tu.