joi, 13 noiembrie 2008

O noapte melancolica...

Timpul trece si prezentul devine trecut si viitorul devine prezent. In seara asta de 12-13 noiembrie iar sunt melancolic, incerc sa inteleg unele persoane cum gandesc, incerc sa gasesc raspunsurile la intrebarile care ma obsedeaza ca un cosmar...si nimic. Mi-am propus sa vorbesc cu tine, pentru ca stiu ca tu imi esti devotat non stop, zi si noapte, 24 din 24. Afara este o ceata deasa...ceea ce accentueaza sentimentul de tristete si singuratate. Ravasit de ganduri si sentimente incerc sa imi pun gandurile la punct, inainte de a pasi in alta lume, in alta dimensiune, in alta viata(una virtuala, unde totul e posibil si frumos), inainte de a ma duce la culcare. Stiu ca numai un nebun ar scrie pe blog la ora asta, e ora 1:00, dar ce mai conteaza, pentru mine sunt sufiecente 5-6 ore de somn din 24 cat are o zi.
Multa lume imi zice sa fiu eu insumi, dar in ziua de azi nu mai poti fi tu insuti. Pentru ca dak eu, as fi eu insumi...nu m-as mai ascunde dupa masca asta "de protectie". Eii bine sunt o fire care ar fi in stare sa iubeasca orice, atata timp cat stiu ca si eu sunt iubit de acea persoana. Dar din cauza vremurilor de astazi in cine mai poti avea incredere? in nimeni...nici macar in mine insumi, dar nevoia de comunicare ma face sa apelez la eul din mine, la tine, la persoana iubita si la cei mai apropiati prieteni. Cei mai apropiati prieteni...au cate putin din tine, sunt o mica oglinda, un ciob de oglinda, o parte dintr-o oglinda...iar eu ca sa fiu perfect am nevoie de toate partile pentru a forma intregul(perfectiunea). Eul din mine, poate ca e cel mai capabil sa ma inteleaga, dar sunt momente cand se contrazice cu mine si atunci prefer sa apelez la persoana iubita. Cine e persoana iubita in momentul de fata, vam mai vorbit, este fata aceea de 15 ani, ajung sa cred ca ma pot completa cu ea....si pot forma un intreg, ajung sa cred ca ii pot darui jumatate din oglinda mea, dar oare nu e prea devreme? daca iar sunt ranit? daca se va intampla aceasi poveste ca cu fosta...nu cred, pentru ca intre ele este o diferenta de la cer la pamant. Cea de 15 ani este rupta din ceruri, este un ingeras, care incet incet incepe sa ma inteleaga si incepe sa ma completeze, asta e parerea mea, a ta nu stiu care este, dar sunt sigur ca e identica cu a mea. Fosta prietena, apartine de trecut si nu vreau sa mai umblu in trecut, desi sunt constient ca trecutul reprezinta o baza de plecare, iar apogeul il atingi cand ajungi in varf, adica atunci cand mai ai putine clipe de viata si mori, exact ultimile 10 min din viata, in momentul acela si mai ales in momentul in care iti dai si ultima suflare iti trec prin minte tot felul de ganduri, tot felul de imagini placute din viata ta, dar in acelasi timp si dezamagirile din viata...este un scurt filmulet ce dureaza doar 30 de secunde...apoi...dupa ce ai vazut si filumeltul atingi apogeul...ajungi in varf, ajungi in ceruri. Stiu ca nu iti place sa iti vorbesc despre moarte, dar face parte din ciclul vietii, asa ca ma intorc la prezent. Cu toate ca sunt de 2 saptamani cu fata de 15 ani, simt si cred ca nu se va opri aici si ca va fi vorba de ani, ce ma face sa fiu asa optimist? nu stiu, poate sentimentele mele pentru ea, poate sentimentele ei pentru mine care le simt mereu cand sunt langa ea, poate naivitatea din mine, nu stiu....e greu de spus ce ma face sa cred ca va fi o relatie de lunga durata, o simt si asa va fi. E frumos sa visezi, dar nu e frumos sa visezi singur, asa ca te rog viseaza alaturi de mine, ca intre noi doi totul sa fie bine si iti spun ca va fi bine, pentru ca asa vreau eu, daca tu vei fi cea care va zice STOP, gata se termina totul aici, atunci voi incerca sa dispar din viata ta foarte repede, pentru a iti fi mai usor sa ma uiti; dar inca nu a venit momentul asta, sa fim optimisti si sa recunoastem ne iubim destul de mult si nu se va intampla asta prea curand, sau poate cine stie chiar deloc.
Mainile reci tasteaza incontinuare in intunericul noptii pe tastatura luminata doar de monitorul din fata mea, care ma ajuta sa tin ochii deschisi. Dar pentru ca maine trebuie sa ma duc la scoala si nu pot sta pana la ora 4 noapte sa vorbesc cu tine, aleg sa incheii aceasta mica conversatie cu tine si sa iti multumesc ca si de data asta mi-ai fost alaturi si mai ascultat.

Un comentariu:

ubyta4ever spunea...

nu m-am gandit pentru nici o clipa ca poti muri asa subit !